... nebunie ...

... nebunie ... stau o clipa ... respir adanc si`mi spun ... "ia ma prostule si lupta ... cum dracu` sa lasi atatea lucruri in urma ?" ... iar eu ... celalant eu spune "stii ... sunt plecat ... sper sa nu ma mai intorc ... am obosit sa ma intorc mereu de unde am plecat ..."
... totu se intampla foarte repede si incet incat ... am nevoie de prafu` alb ... femeia care m`ar face sa ma simt din nou intreg ...
... sunt gol ... ma acopar ... cu ganduri la ce a fost ... cu amintiri din ce va fi ... dar nu mai e la fel ...
... vad o figura ... trista ... nu sunt eu ... nu eu cel care sunt plecat de atatea ori ... fara sa stiu unde ma duc ...
... ma caut ... ma gasesc dar nu ma recunosc ... ma injur si`mi spun ca n`am facut ce trebuia ... insa eu ... oricum as fi facut la fel ...
... m`am saturat ca eu ... sa vorbesc despre cele 2 eu`uri ale mele ... fara ca cineva sa inteleaga ... m`am saturat !!!
... sunt un om normal ... care traieste intr`o ... nebunie ...